RMN in evaluarea leziunilor coloanei
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) joacă un rol esențial în evaluarea leziunilor măduvei spinării, oferind o înțelegere profundă a diverselor anomalii care pot afecta această regiune. Aceste anomalii pot duce la modificări motorii, senzoriale și autonome, iar IRM-ul este esențial pentru elucidarea diagnosticului și orientarea terapeutică.
IRM-ul este metoda de diagnostic de alegere pentru diferențierea clinică între diferite entități, deoarece oferă o imagine detaliată a structurilor interne ale corpului, inclusiv măduva spinării. Deși rezultatele neuroimagistice nu sunt întotdeauna patognomonice, multe sunt destul de sugestive, iar radiologul poate asista în diagnostic și, prin urmare, în orientarea terapeutică.
Clasificarea leziunilor măduvei spinării
Leziunile măduvei spinării pot fi clasificate în funcție de cauza lor, care poate fi:
- congenitală,
- traumatică,
- infecțioasă,
- inflamatorie,
- vasculară,
- demielinizantă,
- degenerativă,
- neoplazică.
Anomalii congenitale ale coloanei vertebrale și măduvei spinării
Anomaliile congenitale ale coloanei vertebrale și măduvei spinării sunt rezultatul unor erori în dezvoltarea fetală. Acestea pot varia de la anomalii minore, care pot rămâne nedetectate pe tot parcursul vieții unei persoane, până la defecte severe care pot provoca dizabilități semnificative.
Unele dintre cele mai comune anomalii congenitale ale coloanei vertebrale includ spina bifida, în care una sau mai multe vertebre nu se închid complet, lăsând măduva spinării expusă, și scolioza congenitală, o curbare a coloanei vertebrale care apare când vertebrele se dezvoltă incorect în timpul dezvoltării fetale. Alte condiții includ malformațiile Klippel-Feil, o afecțiune rară în care două sau mai multe dintre vertebrele cervicale sunt fuzionate, și malformația Chiari, în care o parte a creierului se extinde în canalul spinal.
Anomaliile măduvei spinării pot include mielomeningocelul, o formă severă de spina bifida, și siringomielia, o afecțiune în care se formează un chist în măduva spinării.
Diagnosticul acestor condiții se face de obicei prin imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), care poate oferi imagini detaliate ale coloanei vertebrale și măduvei spinării.
Traume
Leziunile traumatice ale măduvei spinării sunt adesea rezultatul unor accidente, cum ar fi accidentele de mașină sau căderile. Acestea pot provoca o varietate de simptome, în funcție de nivelul și severitatea leziunii.
Boli infecțioase
Bolile infecțioase pot afecta măduva spinării, fie direct, prin invazia agentului patogen, fie indirect, prin răspunsul inflamator al organismului la infecție.
Virusul Zika
Virusul Zika- În astfel de cazuri, IRM oferă o vizualizare mai bună a atrofiei măduvei spinării, precum și a reducerii rădăcinilor anterioare ale cornului medular.
Schistosomiaza măduvei spinării
Schistosomiaza măduvei spinării – este cea mai comună formă ectopică de leziune a măduvei spinării, fiind principala cauză de mielită non-traumatică și non-neoplazică în zonele endemice. Tabloul clinic este unul de mielopatie acută/subacută. La IRM, schistosomiaza măduvei spinării se prezintă tipic ca o expansiune a cornului medular, cu un semnal care este hipo-intens pe imagini ponderate T1 și hiper-intens pe imagini ponderate T2, cu captare de contrast. Modelul caracteristic al neuroschistosomiazei este o îmbunătățire liniară, nodulară, în formă de mugur de copac.
Mielopatia asociată cu SIDA
Mielopatia asociată cu SIDA – apare de obicei în stadiile finale ale bolii, fiind secundară vacuolizării materiei albe în regiunile posterioare și laterale ale coloanei vertebrale, în principal în coloana toracică. Clinic, mielopatia asociată cu SIDA se caracterizează prin slăbiciune progresivă lentă în membrele inferioare, tulburări de mers, anomalii senzoriale și impotență. La IRM, atrofia măduvei spinării este cea mai comună constatare, cel mai comun loc de implicare fiind coloana toracică, urmată de coloana cervicală.
Sindromul asemănător poliomielitei
Sindromul asemănător poliomielitei – este definit ca mielită flascidă acută (inflamația măduvei spinării), care apare de obicei după o boală virală (în mod obișnuit legată de enterovirus), caracterizată prin paralizie, durere de spate, sensibilitate redusă și disfuncție a nervilor cranieni. Imaginile IRM pot fi normale în primele 72 de ore și, când sunt modificate, indică de obicei o leziune extinsă longitudinal, afectând în principal coloanele cervicale și toracice, caracterizată printr-un semnal hiperintens pe imagini ponderate T2, afectând materia cenușie în faza acută și coarnele anterioare ale măduvei spinării în faza subacută.
Mielita Zoster
Mielita Zoster – este o manifestare infecțioasă cauzată de reactivarea virusului varicela-zoster care a rămas inactiv în ganglionii senzoriali de la prima infecție. Clinic, se caracterizează prin durere și erupție cutanată. La IRM, prezentarea tipică este un semnal hiperintens în porțiunea laterală a coloanei vertebrale pe imagini ponderate T2, legate de segmentele corespunzătoare erupției cutanate, fără intensificare semnificativă a contrastului, și poate evolua către atrofie segmentară.
Tuberculoza
Tuberculoza – este rară și, în unele cazuri, poate evolua către ischemie și necroză a măduvei spinării. Implicarea măduvei spinării se poate manifesta ca tuberculom sau mielită transversă sau poate fi chiar secundară implicării structurilor adiacente măduvei spinării. Colona vertebrală lombară este cel mai frecvent loc de implicare, urmată de coloana vertebrală toracică. La IRM, cel mai comun model este o leziune hiperintensă extinsă longitudinal pe imagini ponderate T2, mai evidentă în regiunea centrală a coloanei vertebrale, în unele cazuri ocupând mai mult de două treimi din aria sa secțională.
Leziuni inflamatorii
Leziunile inflamatorii ale măduvei spinării pot fi cauzate de o varietate de boli, inclusiv encefalomielita diseminată acută, scleroza multiplă, neuromielita optică și mielita transversă acută.
Encefalomielita diseminată acută
Encefalomielita diseminată acută – este o boală imună demielinizantă, de obicei cu un curs monofazic, care este de obicei secundară unei infecții virale sau a unei vaccinări, cu implicarea măduvei spinării în până la o treime din cazuri. Leziunile măduvei spinării sunt de obicei extinse longitudinal (implicarea continuă a ≥ trei nivele vertebrale) și confluent, putând afecta mai mult de două treimi din aria secțiunii măduvei spinării. Pe imagini IRM ponderate T2, aceste leziuni sunt de obicei hiperintense, cu o îmbunătățire a contrastului variabil.
Scleroza multiplă
Scleroza multiplă – este o boală demielinizantă primară care este mai frecventă la femei și în a treia și a patra decadă de viață. Este caracterizată prin inflamație perivenulară și demielinizare cu o conservare relativă a axonului. Cel mai comun loc de implicare este coloana cervicală. Leziunile sunt de obicei bine definite și excentrice, în principal într-o locație posterioară, afectând mai puțin de 50% din aria secțiunii măduvei spinării. Pe imagini IRM ponderate T2, boala este caracterizată prin leziuni hiperintense și poate exista o îmbunătățire a contrastului atunci când există activitate a bolii. Atrofia măduvei spinării poate apărea și este comună în stadiile avansate.
Neuromielita optică
Neuromielita optică – este o boală autoimună demielinizantă. Triada clasică este nevrita optică, mielita extinsă longitudinal și pozitivitatea anticorpilor anti-aquaporin-4. Pe imagini IRM ponderate T2, se pot vedea leziuni hiperintense extinse longitudinal, implicând în principal coloana cervicală și toracică, de obicei cu implicare concentrică în jurul canalului central al coloanei vertebrale. Un indiciu sugestiv este prezența leziunilor luminoase punctiforme (foci ale măduvei spinării cu intensitate a semnalului mai mare decât cea a lichidului cefalorahidian pe imagini ponderate T2). Atrofia măduvei spinării este comună în stadiile avansate.
Lupus – Mielopatia este o manifestare rară în lupus, afectând ≤ 2% din toți pacienții cu lupus, și este de obicei asociată cu tromboză și vasculită. Coloana toracică este cel mai comun loc de pătrundere a mielitei și se manifestă printr-o leziune longitudinală extensivă, care ocupă mai mult de 2/3 pe secțiune transversală.
Boli vasculare
Bolile vasculare ale măduvei spinării sunt relativ rare și pot fi cauzate de o varietate de condiții care afectează fluxul de sânge către măduva spinării. Acestea includ arterioscleroza (îngroșarea și rigidizarea arterelor), emboliile (cheaguri de sânge care blochează fluxul de sânge), malformațiile arteriovenoase (legături anormale între artere și vene) și vasculitele (inflamația vaselor de sânge). Simptomele pot varia în funcție de localizarea și severitatea afectării vasculare, dar pot include durere, slăbiciune, amorțeală și disfuncție a vezicii urinare sau intestinelor. Diagnosticul se face adesea prin imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) și angiografie.
Boli degenerative
Bolile degenerative ale coloanei vertebrale și măduvei spinării sunt cauzate de uzura și deteriorarea progresivă a structurilor coloanei vertebrale. Acestea includ condiții precum stenoza spinală (îngustarea canalului spinal), discopatia degenerativă (deteriorarea discurilor intervertebrale) și spondiloza (osteoartrita coloanei vertebrale). Simptomele pot include durere, rigiditate, amorțeală și slăbiciune în brațe sau picioare. Diagnosticul se face adesea prin radiografii, tomografie computerizată (CT) sau IRM.
Leziuni neoplazice ale coloanei vertebrale și măduvei spinării
Acestea sunt cauzate de tumori. Acestea pot fi benigne (non-canceroase) sau maligne (canceroase) și pot fi primare (încep în coloana vertebrală sau măduva spinării) sau secundare (rezultat al metastazelor de la alte site-uri de cancer). Simptomele pot varia în funcție de localizarea și dimensiunea tumorii, dar pot include durere, slăbiciune, amorțeală și disfuncție a vezicii urinare sau intestinelor. Diagnosticul se face adesea prin imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), care poate arăta prezența și extinderea tumorii.
Rolul IRM în evaluarea leziunilor traumatice ale măduvei spinării
IRM-ul nu este folosit în mod obișnuit pentru evaluarea inițială a pacientului traumatizat. De obicei, IRM-ul este efectuat după evaluările clinice și radiologice inițiale (CT sau radiografii), când este necesară o delimitare suplimentară a structurilor neurale, cum ar fi măduva spinării, rădăcinile nervoase sau plexul brahial, din cauza prezenței unui deficit neurologic sau a suspiciunii unei probleme structurale, cum ar fi o leziune ligamentară.
IRM-ul convențional, inclusiv imagistica ponderată T1 și T2, oferă vederi excelente ale țesutului moale și poate identifica cu ușurință caracteristicile compresiei măduvei spinării, cum ar fi hernia de disc intervertebral și hematomul epidural. Deși CT este adesea capabil să detecteze edemul țesutului moale pre- și paravertebral, IRM-ul oferă o detecție mai fiabilă a leziunilor traumatice.
Tehnici de IRM pentru evaluarea leziunilor măduvei spinării
Tehnici de contrast în IRM – sunt esențiale pentru a evidenția anumite caracteristici ale leziunilor măduvei spinării. Acestea includ tehnici ponderate T1 și T2, precum și imagistica de difuzie și imagistica ponderată în difuzie (DWI).
Imagistica ponderată T1 și T2 – este adesea folosită în evaluarea leziunilor măduvei spinării. Imagistica ponderată T1 este utilă pentru vizualizarea detaliilor anatomice, în timp ce imagistica ponderată T2 este mai bună pentru vizualizarea edemelor și a altor modificări patologice.
Imagistica de difuzie și imagistica ponderată în difuzie (DWI) – sunt tehnici de IRM care măsoară difuzia moleculelor de apă în țesut. Aceste tehnici sunt deosebit de utile pentru evaluarea leziunilor măduvei spinării, deoarece pot detecta modificări microstructurale care nu pot fi văzute cu tehnici de imagistică convenționale.
DWI poate fi utilizat pentru a evalua integritatea tracturilor de fibre albe în măduva spinării. În leziunile măduvei spinării, DWI poate detecta modificări în difuzia apei, care pot indica daune la nivelul fibrelor nervoase. De asemenea, DWI poate fi utilizat pentru a evalua severitatea și extinderea leziunilor măduvei spinării.
Imagistica de perfuzie – este o tehnică de IRM care măsoară fluxul de sânge în țesuturi. Aceasta poate fi folosită pentru a evalua fluxul de sânge în măduva spinării și pentru a detecta zonele de ischemie.
Imagistica funcțională prin rezonanță magnetică (fMRI) – este o tehnică de IRM care măsoară activitatea cerebrală prin detectarea modificărilor asociate cu fluxul sanguin. Aceasta poate fi folosită pentru a evalua funcția măduvei spinării și pentru a identifica zonele de activitate anormală care pot indica o leziune.
Limitările IRM în evaluarea leziunilor măduvei spinării
În ciuda avantajelor sale, IRM are și unele limitări în evaluarea leziunilor măduvei spinării. De exemplu, IRM nu poate fi folosit la pacienții cu anumite dispozitive implantate, cum ar fi stimulatoarele cardiace sau anumite tipuri de valve cardiace. De asemenea, IRM poate fi dificil de realizat la pacienții cu claustrofobie sau la cei care nu pot sta nemișcați pentru perioade lungi de timp.
În plus, deși IRM poate detecta modificări în țesutul moale și poate oferi imagini detaliate ale măduvei spinării, nu poate oferi informații despre funcția nervoasă. De aceea, este adesea necesară o evaluare neurologică completă pentru a determina impactul unei leziuni a măduvei spinării asupra stării neurocognitive a pacientului.
În ciuda acestor limitări, IRM rămâne o unealtă esențială în evaluarea leziunilor măduvei spinării, datorită capacității sale de a oferi imagini detaliate ale structurilor măduvei spinării și de a detecta modificări în țesutul moale care nu pot fi văzute cu alte tehnici de imagistică.
Tratamentul leziunilor măduvei spinării
Tratamentul leziunilor măduvei spinării depinde de severitatea și localizarea leziunii, precum și de starea generală de sănătate a pacientului. Tratamentul poate include:
Terapia fizică și ocupațională – sunt componente esențiale ale tratamentului pentru leziunile măduvei spinării. Aceste terapii pot ajuta pacienții să își îmbunătățească forța și flexibilitatea, să își îmbunătățească funcția motorie și să învețe tehnici de adaptare pentru a gestiona limitările cauzate de leziune.
Medicamente – medicamentele pot fi folosite pentru a gestiona o varietate de simptome asociate cu leziunile măduvei spinării, inclusiv durerea, spasmele musculare, problemele de control al vezicii urinare și intestinelor, și problemele de disfuncție sexuală.
Intervenții chirurgicale – în unele cazuri, intervențiile chirurgicale pot fi necesare pentru a repara sau stabiliza coloana vertebrală după o leziune a măduvei spinării. Aceste intervenții pot include decompresia măduvei spinării, stabilizarea coloanei vertebrale cu dispozitive de fixare, sau în unele cazuri, transplantul de țesut nervos pentru a repara leziunile măduvei spinării.
Prognosticul pentru leziunile măduvei spinării
Prognosticul pentru leziunile măduvei spinării variază în funcție de severitatea și localizarea leziunii, precum și de starea generală de sănătate a pacientului. În general, leziunile măduvei spinării pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului, inclusiv capacitatea de a se mișca și de a efectua activități de zi cu zi. Cu toate acestea, cu tratament adecvat și terapie de reabilitare, mulți pacienți pot îmbunătăți funcția și calitatea vieții după o leziune a măduvei spinării.
În unele cazuri, pacienții pot recupera o anumită funcție după o leziune a măduvei spinării, în special dacă leziunea este incompletă (adică dacă nu toate fibrele nervoase la nivelul leziunii sunt deteriorate). Cu toate acestea, recuperarea poate fi un proces lung și dificil, și poate necesita terapie intensivă de reabilitare.
În general, pacienții cu leziuni complete ale măduvei spinării (în care toate fibrele nervoase la nivelul leziunii sunt deteriorate) au o probabilitate mai mică de a își recupera funcția decât cei cu leziuni incomplete. Cu toate acestea, chiar și în cazul leziunilor complete, terapia de reabilitare poate ajuta pacienții să maximizeze independența și calitatea vieții.
Concluzii
Evaluarea leziunilor măduvei spinării prin intermediul imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM) este o componentă esențială în diagnosticul și managementul unei game largi de afecțiuni, inclusiv boli vasculare, demielinizante, degenerative și neoplazice. Înțelegerea caracteristicilor tipice ale acestor leziuni pe imagini IRM poate ajuta la stabilirea unui diagnostic precis și la planificarea unui tratament adecvat.
Bolile vasculare, demielinizante și degenerative pot provoca o varietate de simptome neurologice, de la durere și slăbiciune la tulburări de vedere și coordonare. În cazul leziunilor neoplazice, simptomele pot varia în funcție de localizarea și dimensiunea tumorii, dar pot include durere, slăbiciune, amorțeală și disfuncție a vezicii urinare sau intestinelor.
În toate aceste cazuri, IRM joacă un rol crucial în diagnosticul și monitorizarea bolii. Cu toate acestea, este important de reținut că IRM este doar un instrument în evaluarea pacienților cu leziuni ale măduvei spinării și trebuie utilizat în combinație cu o evaluare clinică completă și, în unele cazuri, cu alte teste de diagnostic.
Întrebări frecvente
Ce este IRM și cum este utilizat pentru a evalua leziunile măduvei spinării?
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) este o tehnică de imagistică medicală care utilizează un câmp magnetic puternic și unde radio pentru a produce imagini detaliate ale corpului. În evaluarea leziunilor măduvei spinării, IRM poate oferi imagini detaliate ale măduvei spinării și a țesuturilor înconjurătoare, permițând medicilor să identifice și să evalueze leziunile măduvei spinării.
Care sunt avantajele și dezavantajele utilizării IRM pentru evaluarea leziunilor măduvei spinării?
Avantajele utilizării IRM pentru evaluarea leziunilor măduvei spinării includ capacitatea de a oferi imagini detaliate ale măduvei spinării și a țesuturilor înconjurătoare, precum și capacitatea de a detecta modificări în țesutul moale care nu pot fi văzute cu alte tehnici de imagistică. Cu toate acestea, IRM are și unele dezavantaje, cum ar fi incapacitatea de a fi folosit la pacienții cu anumite dispozitive implantate și dificultatea de a fi realizat la pacienții care nu pot sta nemișcați pentru perioade lungi de timp.
Cum sunt tratate leziunile măduvei spinării?
Tratamentul leziunilor măduvei spinării depinde de severitatea și localizarea leziunii, precum și de starea generală de sănătate a pacientului. Tratamentul poate include terapie fizică și ocupațională, medicamente pentru gestionarea durerii și a altor simptome, și în unele cazuri, intervenții chirurgicale pentru a repara sau stabiliza coloana vertebrală.
Ce este o leziune completă a măduvei spinării și cum diferă de o leziune incompletă?
O leziune completă a măduvei spinării se referă la o leziune în care toate fibrele nervoase la nivelul leziunii sunt deteriorate, rezultând în pierderea completă a funcției motorii și senzoriale sub nivelul leziunii. O leziune incompletă a măduvei spinării se referă la o leziune în care unele fibre nervoase la nivelul leziunii sunt păstrate, permițând o anumită funcție motorie sau senzorială să rămână.
Ce impact pot avea leziunile măduvei spinării asupra calității vieții unui pacient?
Leziunile măduvei spinării pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții unui pacient, afectând capacitatea de a se mișca și de a efectua activități de zi cu zi. Cu toate acestea, cu tratament adecvat și terapie de reabilitare, mulți pacienți pot îmbunătăți funcția și calitatea vieții după o leziune a măduvei spinării.
Citește și despre:
Surse articol:
Disclaimer: Acest articol are scop informativ și educațional și nu trebuie interpretat ca sfat medical sau înlocuirea consultării cu un medic specialist. Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist. Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice consecință a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.
