Design-fara-titlu-11

RMN în Diagnosticarea și Monitorizarea Bolii Alzheimer

Boala Alzheimer (AD – Alzheimer’s disease), o afecțiune neurodegenerativă comună, reprezintă o provocare majoră pentru societățile dezvoltate, fiind responsabilă pentru 60-80% din toate cazurile de demență.

  • Europa: Prevalența bolii Alzheimer în Europa este estimată la 5,05%, cu rate mai mari la femei (7,13%) comparativ cu bărbații (3,31%). Prevalența crește odată cu vârsta (Niu et al., 2017).

  • Global: Există aproximativ 4,6 milioane de cazuri noi de demență în fiecare an la nivel global, cu un nou caz apărând la fiecare 7 secunde (Ferri et al., 2005).

Rezonanța magnetică nucleară (RMN cerebral) reprezintă o metodă de diagnostic neinvazivă, esențială în evaluarea structurii și funcției creierului.

Aceasta utilizează un câmp magnetic puternic și unde radio pentru a genera imagini detaliate ale creierului, permițând astfel identificarea și caracterizarea diverselor afecțiuni neurologice, inclusiv a bolii Alzheimer. 

  • În contextul Alzheimer, RMN-ul poate evidenția modificări specifice ale structurii cerebrale, atat atrofia corticală și a hipocampului, precum și alterarea anumitor circuite cerebrale.
  • Mai precis, în stadiile incipiente ale bolii Alzheimer, RMN-ul poate dezvălui o reducere a volumului hipocampului și a cortexului entorhinal, regiuni ale creierului esențiale pentru formarea memoriei.
  • Pe măsură ce boala progresează, atrofia se extinde către regiunile temporale și parietale ale creierului, ceea ce poate fi, de asemenea, detectat prin RMN. 
RMN - leziuni specifice bolii Alzheimer

RMN – leziuni specifice bolii Alzheimer

 

Caracteristicile RMN Cerebral în Alzheimer

 

Detectarea Atrofiei Hipocampului

Atrofia hipocampică este un semn distinctiv al bolii Alzheimer. RMN poate detecta această atrofie, permițând un diagnostic precoce și precis.

În plus, măsurarea ratei de atrofie hipocampică cu ajutorul RMN poate fi utilizată pentru a urmări progresia bolii.

Evaluarea Modificărilor Structurale și Funcționale

Pe lângă atrofia hipocampică, RMN poate detecta și alte modificări structurale în creier care sunt asociate cu boala Alzheimer.

  • De exemplu, poate fi observată o creștere a volumului ventriculilor cerebrali.
  • În plus, RMN funcțional (fMRI) poate identifica modificări în activitatea creierului și în rețelele neuronale care sunt asociate cu boala.

Utilizarea RMN pentru a Diferenția Boala Alzheimer de Alte Tipuri de Demență

RMN poate fi de asemenea utilizat pentru a diferenția boala Alzheimer de alte tipuri de demență.

  • De exemplu, demența cu corpi Lewy și demența vasculară pot avea semne distinctive la RMN care le diferențiază de boala Alzheimer.
  • Aceasta este o caracteristică importantă, deoarece diferitele tipuri de demență pot necesita abordări diferite de tratament.

 MRI funcțional (fMRI) și boala Alzheimer

Imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) a devenit un instrument valoros pentru studiul bolii Alzheimer (AD), oferind informații despre modificările activității cerebrale asociate cu această boală.

Iată un rezumat al constatărilor cheie din cercetările relevante:

  • Detectare și Diagnostic Timpuriu: fMRI poate detecta disfuncțiile cerebrale timpurii legate de AD, în special în hipocamp și cortexul prefrontal, zone critice pentru codificarea și recuperarea memoriei.

    • S-a observat o reducere a activității hipocampale și o creștere a activității corticale prefrontale în timpul sarcinilor cognitive la pacienții cu AD, indicând mecanisme compensatorii în stadiile incipiente ale bolii (Yazdani et al., 2017).

  • fMRI în Stare de Repaus: fMRI în stare de repaus a arătat potențial ca biomarker neinvaziv pentru diagnosticarea AD-ului timpuriu prin examinarea activității rețelei implicite (DMN).

  • Studii Cognitive și de Memorie: Studiile fMRI în timpul sarcinilor de memorie relevă diferențe semnificative în modelele de activare cerebrală între pacienții cu AD și persoanele sănătoase.

    • Pacienții cu AD prezintă hipoactivare în lobul temporal medial și hiperactivare în alte regiuni, sugerând atât deficite, cât și schimbări compensatorii (Terry et al., 2015).

  • Factori Genetici și de Risc: fMRI poate diferenția modelele de activitate cerebrală la indivizii cu risc crescut de AD, cum ar fi cei cu predispoziții genetice.

    • Studiile au arătat că indivizii cu risc crescut prezintă o activitate prefrontală alterată în timpul sarcinilor de memorie, care poate prezice dezvoltarea ulterioară a bolii (Elgh et al., 2003).

  • Studii Clinice și Monitorizarea Tratamentului: fMRI a fost utilizat în studiile clinice pentru a monitoriza răspunsurile la tratament prin corelarea modificărilor activității cerebrale cu performanțele cognitive.

    • Această tehnică ajută la înțelegerea mecanismelor de acțiune ale noilor terapii și a efectelor lor asupra funcției cerebrale (Diamond et al., 2007).

RMN și biomarkeri pentru boala Alzheimer

  1. Biomarkeri din sânge și IRM:

    • Biomarkerii din sânge pentru boala Alzheimer, cum ar fi amiloid-beta (Aβ), proteinele Tau și neurofilamentul light (NfL), pot fi corelați cu rezultatele IRM pentru a spori acuratețea diagnostică.
    • Acești biomarkeri oferă o alternativă scalabilă la procedurile mai invazive și pot diferenția eficient pacienții cu Alzheimer (Koychev et al., 2020).
  2. IRM și nivelurile de BDNF:

    • IRM poate ajuta la evaluarea schimbărilor în nivelurile de factor neurotrofic derivat din creier (BDNF), care sunt esențiale pentru supraviețuirea și plasticitatea neuronală.
    • Nivelurile scăzute de BDNF sunt asociate cu boala, iar rezultatele IRM care arată atrofia cerebrală pot fi corelate cu aceste schimbări biochimice (Li et al., 2016).
  3. Schimbări dependente de stadiu observate prin IRM:

    • RMN poate detecta schimbări dependente de stadiu în structurile cerebrale la pacienții cu Alzheimer.
    • De exemplu, concentrațiile serice de BDNF variază în diferite stadii ale bolii, care pot fi vizualizate prin IRM, arătând progresia atrofiei cerebrale și a schimbărilor structurale (Laske et al., 2006).
  4. IRM în diferențiere:

    • IRM ajută la diferențierea între variantele amnestice și non-amnestice ale Alzeihmer și alte boli neurodegenerative, de ex. degenerescența lobară frontotemporală.
    • Rezultatele RMN, combinate cu biomarkerii din lichidul cefalorahidian (LCR), îmbunătățesc acuratețea diagnostică și ajută la adaptarea planurilor de tratament specifice (Cousins et al., 2020).
  5. IRM și plăcile amiloide:

    • Tehnicile avansate de IRM, cum ar fi imagistica bazată pe sincrotron, arată acumularea de metale (cupru și zinc) în plăcile amiloide, oferind informații despre mediul biochimic al acestor plăci în creier (Miller et al., 2006).

 

Progresul în diagnosticarea Alzheimer cu ajutorul RMN

Combinația de tehnici de analiză structurală RMN:

  • Studiile au arătat că utilizarea combinată a diferitelor tehnici de analiză structurală, cum ar fi volumul hipocampului, morfometria bazată pe tensor, grosimea corticală și manifold learning (învățarea multiplă), îmbunătățește acuratețea diagnosticului. Sensibilitatea și specificitatea combinată au atins 93% și 85% pentru clasificarea HC/AD (Wolz et al., 2011).

Cartografierea compresiei voxel:

  • Utilizarea tehnicii de cartografiere a compresiei voxel a permis detectarea atrofiei progresive la indivizi presimptomatici, evidențiind pierderi în cortexul temporo-parietal și temporal medial (Fox et al., 2001).

Învățare profundă (deep learning) și hibridă pentru diagnosticul RMN:

  • Tehnici avansate de învățare automată și modele hibrid de învățare profundă au demonstrat acuratețe înaltă (până la 99.8%) în diagnosticul timpuriu al AD, utilizând diverși algoritmi de extragere a caracteristicilor și rețele neuronale (Abunadi, 2022).

Identificarea reperelor anatomice:

  • Metodele bazate pe repere anatomice permit extragerea eficientă a caracteristicilor structurale ale creierului fără înregistrare nelineară și segmentare tisulară, oferind o acuratețe de clasificare a AD de 83.7% (Zhang et al., 2016).

Rolul RMN în analiza longitudinală:

  • Studiile longitudinale demonstrează că măsurătorile volumetrice RMN pot prezice progresia către AD, identificând factorii neuroanatomici critici care corelează cu evoluția bolii (Desikan et al., 2010).
RMN în Diagnosticarea și Monitorizarea Bolii Alzheimer

Metode alternative la RMN pentru diagnosticul Alzheimer

  1. Tomografia computerizată (CT):

    • Scanările CT sunt adesea utilizate pentru a exclude alte cauze de demență (tumori cerebrale sau accidente vasculare cerebrale mari).
    • Cu toate acestea, CT nu oferă contrastul țesuturilor moi la fel de bine ca RMN și este mai puțin eficient în vizualizarea patologiei timpurii a Alzheimerului (Scheltens, 1993).
  2. Tomografia cu emisie de pozitroni (PET):

    • Scanările PET, în special utilizând fluorodeoxiglucoza (FDG) și trasori de amiloid, cum ar fi Pittsburgh Compound-B (PiB), pot identifica schimbările metabolice caracteristice și depunerea plăcilor de amiloid în creier, ajutând la diagnosticarea și diferențierea Alzheimerului de alte demențe (Reiman & Jagust, 2012).
  3. Tomografia cu emisie de fotoni unici (SPECT):

    • Imagistica SPECT măsoară fluxul sanguin cerebral și poate identifica regiuni de hipoperfuzie asociate cu boala Alzheimer.
    • Este utilă pentru diferențierea Alzheimerului de alte forme de demență, deși sensibilitatea sa scade odată cu vârsta (Scheltens, 1993).
  4. Biomarkeri ai lichidului cefalorahidian (CSF):

    • Analiza lichidului cefalorahidian poate detecta niveluri anormale de amiloid-beta, Tau total și proteine Tau fosforilate, care sunt indicative pentru boala Alzheimer.
    • Biomarkerii CSF sunt deosebit de sensibili în stadiile incipiente ale bolii (Morinaga et al., 2010).
  5. Electroencefalografie (EEG):

    • EEG poate detecta anomalii în tiparele undelor cerebrale caracteristice demenței.
    • Cu toate acestea, este mai puțin specific și sensibil comparativ cu modalitățile imagistice RMN și PET.
  6. Analize de sânge:

    • Cercetările sunt în desfășurare pentru biomarkerii din sânge pentru Alzheimer: proteinele amiloid-beta și Tau din plasmă.
    • Aceste teste ar putea oferi o metodă mai simplă pentru detectarea precoce odată ce vor fi complet validate (Fodero-Tavoletti et al., 2010).

Concluzii

Boala Alzheimer este o afecțiune neurodegenerativă complexă și debilitantă, iar diagnosticarea și monitorizarea acesteia reprezintă o provocare semnificativă.

Cu toate acestea, progresele în tehnologia de imagistică, în special în rezonanța magnetică nucleară (RMN), au oferit noi oportunități pentru a înțelege și a diagnostica această boală.

 

Intrebari frecvente:

Ce sunt Proteinele Tau ?

Proteinele Tau sunt proteine asociate microtubulilor, esențiale pentru stabilizarea structurilor celulare și transportul intracelular în neuronii din creier.

Ele joacă un rol important în menținerea sănătății și funcționării normale a celulelor nervoase.

Funcțiile Proteinei Tau

  1. Stabilizarea Microtubulilor:

    • Proteinele Tau se leagă de microtubuli, structuri citoscheletice care ajută la menținerea formei celulei și la transportul de molecule și organite în interiorul neuronilor.
  2. Reglarea Dinamicii Microtubulilor:

    • Tau ajută la reglarea asamblării și dezasamblării microtubulilor, adaptând structura citoscheletului la necesitățile dinamice ale celulei.

 

Proteinele Tau și Boala Alzheimer

În contextul bolii Alzheimer, proteinele Tau suferă modificări anormale care duc la formarea de agregate neurofibrilare.

Aceste modificări includ:

  1. Hiperfosforilare:

    • Proteinele Tau devin hiperfosforilate, adică adaugă excesiv grupuri fosfat. Aceasta reduce capacitatea lor de a se lega de microtubuli, destabilizând structura citoscheletică a neuronilor.
  2. Formarea de Aglomerări Neurofibrilare:

    • Hiperfosforilarea cauzează acumularea proteinelor Tau sub formă de fibre insolubile în interiorul neuronilor. Acestea sunt cunoscute sub numele de aglomerări (încurcături) neurofibrilare și sunt una dintre caracteristicile patologice majore ale bolii Alzheimer.

 

Impactul Asupra Funcției Neuronale

  • Moartea Celulelor Neuronale: Aglomerările neurofibrilare perturbă funcționarea normală a neuronilor, ceea ce duce în final la moartea celulară.
  • Declin Cognitiv: Moartea celulelor neuronale contribuie la pierderea progresivă a memoriei și a altor funcții cognitive, simptome caracteristice ale bolii Alzheimer.

SURSE:

www.ncbi.nlm.nih.gov/PMC3312396

www.imperial.ac.uk/237494/

radiopaedia.org/alzheimer-disease-1 

emedicine.medscape.com/336281-overview 

 

Disclaimer:

  • Informațiile prezentate în acest articol sunt furnizate doar în scopuri informative și educaționale. Acest articol nu este menit să ofere sfaturi medicale și nu trebuie să fie folosit în locul unei consultări cu medicul dumneavoastră, nici pentru a stabili un diagnostic sau tratament;
  • Orice decizie privind diagnosticul și tratamentul afecțiunilor Dvs. medicale trebuie luată în urma consultării unui medic specialist.
  • Informațiile prezentate în acest articol sunt bazate pe cercetări și studii medicale actuale, dar trebuie să fiți conștienți că cercetarea și practica medicală sunt într-o continuă schimbare.
  • Nu garantăm că informațiile din acest articol sunt complete, precise, actualizate sau relevante pentru nevoile dumneavoastră individuale de sănătate.
  • Autorul și platforma nu își asumă responsabilitatea pentru orice acțiune, consecință sau neglijență pe care o luați în urma citirii sau a aplicării informațiilor prezentate în acest articol.